joi, 30 decembrie 2010
marți, 28 decembrie 2010
sâmbătă, 25 decembrie 2010
duminică, 12 decembrie 2010
marți, 7 decembrie 2010
miercuri, 1 decembrie 2010
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Pauza de stiri: Apple va lansa o noua retea de socializare - Ping
Pauza de stiri: Apple va lansa o noua retea de socializare - Ping: "Apple a lansat reţeaua de socializare Ping, dedicată fanilor muzicii. Proiectul este o parte a celei mai recente versiuni a software-ului ..."
duminică, 22 august 2010
duminică, 8 august 2010
scrisoare deschisa
Bre, doamna Udrea,
Mie personalmente îmi place de matale. Atât din punct de vedere ca ţâţe cât şi ca politica care o faci. Că în viaţă se descurcă omu’ cu ce poate şi cu ce are, eu te înţeleg. Mătreaţă e de altă părere, dar el nu se pune, că e chel şi votează cu Vadim. Bine, eu am înţeles că îţi plac chelioşii, dar nici chiar Mătreaţă.
Deci, bre doamna Udrea, de ce îţi scriu eu această scrisoare deschisă care să îşi manifeste oamenii adeziunea la ce faci matale cu turismu’. Eu zic că e bună frunza. Că satisface şi din punct de vedere etno ( “frunzuliţă maghiraaaaaan":) şi din punct de vedere botanic. Deci e pe programu de guvernare. Frunza e bună, nu te lua după ce zice ăştia. Dar eu am nişte propuneri care să facem turismu nostru să fie cel mai foarte extra. Şi ţi le transmit acişilea, bre, doamnă, că văd că avem aceeaşi viziune. Şi nu vreau nici drepturi de autor, că am auzit că luaţi impozite pe alea. Da’ poate ieşim amândoi la o cafea într-o seară. Ştiu eu un local drăguţ, “La râiosu’ “. Are mici buni şi ceafă la grătar. Ne simţim şi noi bine.
Deci propunerile mele este:
1) Să punem mare accent pe AFRO-Turism. Că la noi se pretează foarte tare.
2) Când mai mergem la îmbulzeli din astea internaţionale, să atragem nu numa chinezi, ci de toate naţiile. Aşa că eu propun să îmbrăcăm un senegalez în Mihai Viteazu, un eschimoş în Cantemir şi un australoid din ăia să-l facem regina Maria. Şi îl îmbrăcăm şi pe Boc în prim-ministru şi i-am deghizat pe toţi.
3) Să folosim românii din străinătate ca să ne facă propagandă. Să vorbim cu ei şi când mai fură câte un portofel din buzunare, la italienii ăia, să bage în loc un cartonaş cu frunza şi “explore the Carpathian garden”. Aşa e toată lumea mulţumită.
4) Să schimbăm zilnic brendu ăla de ţară. Şi organizăm concursuri cu străinii. Şi care ghiceşte care e brendu în ziua aia, primeşte premiu o excursie cu autocaru’ în România. Şi parcare gratuită la domnu’ Cocoş.
5) Să dăm voie la băieţii ăia să înceapă treaba la Roşia Montană şi pe urmă să băgăm locaţia în circuitu’ turistic.
6) Să le oferim la lume locuri interesante de văzut, nu doar delta şi mânăstirile. De exemplu Copşa Mică.
7) Străinii care vor să vină la mare să-i legăm la ochi la aeroport şi să-i ducem în Bulgaria . În felul ăsta îi păcălim să creadă că la noi sunt servicii de calitate şi ne fac ăia reclamă gratis. Dacă întreabă de ce acolo scrie cu litere din alea şi vorbesc ăia altă limbă şi au alţi bani le zicem că e ţinutu’ secuiesc şi le-am dat autonomie. Şi aşa ţi l-ai făcut prieten şi pe domnu Tokes, să te bage în listă pe feisbuc.
8 ) La străinii ăştia le plac tot felul de căcaturi. Sporturi extreme, cică. Aşa că eu zic să organizăm parcuri de distracţie specializate. Cu locuri unde să meargă să-l asculte pe Băsescu vorbind engleză. Sau să conducă pe asfalt românesc.
Deci eu zic că aceste propuneri ale mele ne ajută mult. Şi o să vină turiştii ca nebunii la balamuc.
Cu simpatie,
Nea Pantaleone ..
Mie personalmente îmi place de matale. Atât din punct de vedere ca ţâţe cât şi ca politica care o faci. Că în viaţă se descurcă omu’ cu ce poate şi cu ce are, eu te înţeleg. Mătreaţă e de altă părere, dar el nu se pune, că e chel şi votează cu Vadim. Bine, eu am înţeles că îţi plac chelioşii, dar nici chiar Mătreaţă.
Deci, bre doamna Udrea, de ce îţi scriu eu această scrisoare deschisă care să îşi manifeste oamenii adeziunea la ce faci matale cu turismu’. Eu zic că e bună frunza. Că satisface şi din punct de vedere etno ( “frunzuliţă maghiraaaaaan":) şi din punct de vedere botanic. Deci e pe programu de guvernare. Frunza e bună, nu te lua după ce zice ăştia. Dar eu am nişte propuneri care să facem turismu nostru să fie cel mai foarte extra. Şi ţi le transmit acişilea, bre, doamnă, că văd că avem aceeaşi viziune. Şi nu vreau nici drepturi de autor, că am auzit că luaţi impozite pe alea. Da’ poate ieşim amândoi la o cafea într-o seară. Ştiu eu un local drăguţ, “La râiosu’ “. Are mici buni şi ceafă la grătar. Ne simţim şi noi bine.
Deci propunerile mele este:
1) Să punem mare accent pe AFRO-Turism. Că la noi se pretează foarte tare.
2) Când mai mergem la îmbulzeli din astea internaţionale, să atragem nu numa chinezi, ci de toate naţiile. Aşa că eu propun să îmbrăcăm un senegalez în Mihai Viteazu, un eschimoş în Cantemir şi un australoid din ăia să-l facem regina Maria. Şi îl îmbrăcăm şi pe Boc în prim-ministru şi i-am deghizat pe toţi.
3) Să folosim românii din străinătate ca să ne facă propagandă. Să vorbim cu ei şi când mai fură câte un portofel din buzunare, la italienii ăia, să bage în loc un cartonaş cu frunza şi “explore the Carpathian garden”. Aşa e toată lumea mulţumită.
4) Să schimbăm zilnic brendu ăla de ţară. Şi organizăm concursuri cu străinii. Şi care ghiceşte care e brendu în ziua aia, primeşte premiu o excursie cu autocaru’ în România. Şi parcare gratuită la domnu’ Cocoş.
5) Să dăm voie la băieţii ăia să înceapă treaba la Roşia Montană şi pe urmă să băgăm locaţia în circuitu’ turistic.
6) Să le oferim la lume locuri interesante de văzut, nu doar delta şi mânăstirile. De exemplu Copşa Mică.
7) Străinii care vor să vină la mare să-i legăm la ochi la aeroport şi să-i ducem în Bulgaria . În felul ăsta îi păcălim să creadă că la noi sunt servicii de calitate şi ne fac ăia reclamă gratis. Dacă întreabă de ce acolo scrie cu litere din alea şi vorbesc ăia altă limbă şi au alţi bani le zicem că e ţinutu’ secuiesc şi le-am dat autonomie. Şi aşa ţi l-ai făcut prieten şi pe domnu Tokes, să te bage în listă pe feisbuc.
8 ) La străinii ăştia le plac tot felul de căcaturi. Sporturi extreme, cică. Aşa că eu zic să organizăm parcuri de distracţie specializate. Cu locuri unde să meargă să-l asculte pe Băsescu vorbind engleză. Sau să conducă pe asfalt românesc.
Deci eu zic că aceste propuneri ale mele ne ajută mult. Şi o să vină turiştii ca nebunii la balamuc.
Cu simpatie,
Nea Pantaleone ..
sâmbătă, 7 august 2010
vineri, 2 aprilie 2010
luni, 29 martie 2010
And With The Tide ~ Davol
http://www.davolmusic.com/ and with the tide is from Davol album nature of the beast hope you enjoy this new age electronic music, video footage made and edited by http://uk.youtube.com/zrnho thanks again for watching :)
sâmbătă, 13 martie 2010
Horoscop Astrocafe.ro
<link href="file:///C:%...mai mult
Pentru a citi intregul horoscop pentru data de azi, va rugam accesati rubrica Horoscop zilnic
Horoscop oferit de www.astrocafe.ro
Pentru a citi intregul horoscop pentru data de azi, va rugam accesati rubrica Horoscop zilnic
Horoscop oferit de www.astrocafe.ro
sâmbătă, 6 martie 2010
Cornel Chiriac – 35 de ani de la dispariţie
La 4 martie 1975, pe când avea 32 de ani, Cornel Chiriac (foto) a fost înjunghiat într-o parcare din München, aparent pentru a fi jefuit. Dar asupra morţii lui planează serioase suspiciuni, numeroase "voci" afirmând că ar fi fost executat, din ordinul Securităţii române.
Ca DJ la Radio Europa Liberă (1969-1975), Chiriac a avut o influenţă enormă asupra tinerilor din acei ani, pe care i-a "educat" în spiritul muzicii de calitate. Când era în România, Cornel Chiriac a sprijinit marile formaţii ale timpului, Phoenix şi Sideral. Comemorarea lui Cornel are loc sâmbătă, între orele 11:00 şi 12:00, la mormântul lui din Cimitirul Reînvierea, careul E 17.
http://www.jurnalul.ro/usr/thumbs/thumb_446_x_0_5588-115348-cornelchiriac.jpg
Ca DJ la Radio Europa Liberă (1969-1975), Chiriac a avut o influenţă enormă asupra tinerilor din acei ani, pe care i-a "educat" în spiritul muzicii de calitate. Când era în România, Cornel Chiriac a sprijinit marile formaţii ale timpului, Phoenix şi Sideral. Comemorarea lui Cornel are loc sâmbătă, între orele 11:00 şi 12:00, la mormântul lui din Cimitirul Reînvierea, careul E 17.
http://www.jurnalul.ro/usr/thumbs/thumb_446_x_0_5588-115348-cornelchiriac.jpg
miercuri, 24 februarie 2010
marți, 23 februarie 2010
duminică, 21 februarie 2010
marți, 16 februarie 2010
sâmbătă, 13 februarie 2010
NTERVIU CU DAN PURIC: „Zidul Berlinului s-a prăbuşit peste noi”
Dan Puric: „Zidul Berlinului s-a prăbuşit peste noi”
Deopotrivă admirat şi contestat, Dan Puric este o voce din ce în ce mai ascultată în spaţiul public românesc. Discursul său cu accente creştine şi naţionale are, indiscutabil, o puternică notă de autenticitate. Dan Puric umple sălile de teatru, dar şi pe acelea unde conferenţiază despre iubirea creştină, de pildă. Până acum a publicat două cărţi - „Cine suntem" şi „Omul frumos" -, ambele vânzându-se ca pâinea caldă.
Totuşi, asta nu-i conferă automat „certificatul de calitate" al intelectualităţii noastre, care îl suspectează deseori de falsă erudiţie atunci când îşi argumentează teoriile. Dincolo de toate, succesul de public al lui Dan Puric exprimă o stare de spirit prezentă în rândurile celor mulţi.
Românii par să caute ceva anume atunci când îşi cumpără bilete pentru a-l asculta pe invitatul nostru din această săptămână. Iată de ce am găsit potrivit ca, înainte de Crăciun, să-i dăm cuvântul lui Dan Puric pentru a ne spune unde crede că ne găsim, din punct de vedere spiritual şi psihologic, la 20 de ani de la Revoluţie.
CARTE DE VIZITĂ
• Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959.
• A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I. L. Caragiale" din Bucureşti, clasa prof. Dem Rădulescu.
• Este actor al Teatrului Naţional „I. L. Caragiale" din Bucureşti.
• Spectacolele sale de pantomimă au fost transmise de televiziunile BBC Belfast Royal College, 3SAT Frankfurt, RTL.
• Este apreciat pe plan internaţional pentru spectacolele „Toujours l'amour", „Made in Romania", „Costumele" şi „Don Quijote".
Adevărul: Aţi votat ?
Dan Puric: Nu.
De ce? Cum rămâne cu aceia care au murit pentru asta, acum 20 de ani?
Ei n-au murit pentru vot. Ei au murit pentru schimbare. Sunt două lucruri total diferite.
Schimbarea implică şi dreptul la vot...
Sunt două chestiuni pe principiul uşilor glisante. Dreptul de a vota nu este totuna cu şansa de a schimba. Ţarcul comunist e bine făcut. Numai că românul - acum nu pot eu să-l acuz, să fac pe deşteptul naţional -, săracul, tot speră că mecanismul ar fi autentic. Nu! Mecanismul e în buclă. Ce să alegi, cum să alegi?! Eu am zis că e lupta interspecifică. Ştiţi ce înseamnă „lupta interspecifică"?
Atunci când moare opozantul, cum a fost Coposu, rămâne aceeaşi specie. Şi se sfâşie între ei. Adică pe Lucreţiu Pătrăşcanu nu l-a împuşcat Maniu, a murit la Sighet. Pe Ceauşescu nu l-a împuşcat Gheorghe Brătianu. Se distrug între ei. Asta e ceea ce vedeţi voi! Intraţi în mecanismul ăsta crezând că este autentic. Politicienii, săracii, suferă de impotenţă. Nici ei nu-şi mai dau seama că mecanismul nu e legitim.
Atunci care-i soluţia, în opinia dumneavoastră?
România paralelă! O Românie apolitică, o Românie în care, de acum încolo, nu mai este vinovată clasa politică. Ea şi-a făcut simfonia, gata! Noi suntem vinovaţi, noi sutem responsabili. Şi nu căutaţi o soluţie politică!
Deci nu e vorba de o soluţie politică...
Nu. Comunismul nu dispare prin electorat, prin studii asupra totalitarismului, prin conferinţe, ci prin atitudini. Alţi oameni! Eu nu-mi aleg preşedintele, îmi aleg poporul. Nu avem popor, însă asta e foarte clar. Eu merg prin ţară să văd insulele astea care au mai rămas, de conştiinţă, de certitudine. Voi nu observaţi?
Se vede că nu avem un popor din moment ce turismul electoral atinge asemenea proporţii...
Da. E „păstrăvărie". Ei au votat anul ăsta, săracii, sperând la nu-ştiu-ce. Ei tot speră. Şi nu fac altceva decât să-şi prelungească boala. În clipa în care creezi o societate cu o multitudine atitudinală, atunci e un popor. La noi nu se poate vorbi despre o societate civilă.
Dar în anii '90 a existat societate civilă?
Au încercat săracii. Apropo de societatea civilă de acum: păi şi pe mine m-au fugărit vreo nouă luni pe bloguri. M-au făcut legionar, extremist, mason.
De ce enervaţi atâta lume, domnule Puric?
Păi, răspunde-mi tu! Numai pe tine nu te enervez.
Se pare că nici pe Robert Turcescu, dacă este să vorbim de jurnalişti...
Da, pentru că sunteţi într-o zonă de autentic. Păi restul trebuie să întreţină sistemul. Şi atunci, vedeţi că în România temperatura trebuie să fie asemenea celei anunţate la postul naţional de radio - „gheaţă la mal". De ce să iasă cineva care poate mâine are o idee?! Lasă-i, dom`le, să iasă! Cu gafe, cu greşeli... A fost cineva perfect de la început? Nu! Iată de ce din zece tineri fug din ţară nouă. Au făcut nemţii o statistică din care reiese asta.
„Am ieşit din cuşcă şi am nimerit în laţ"
Unde suntem acum, după 20 de ani?
Am fost la Frankfurt şi am stat de vorbă cu o jurnalistă. „Domnul Puric, sunt 20 de ani de când s-a prăbuşit Zidul Berlinului", a spus ea. Nu, i-am zis, sunt 20 de ani de când sărbătorim că s-a prăbuşit peste noi. Noi suntem sub ruine, suntem consecinţe.
E mai rău decât înainte de 1989?
Da, pentru că e sindromul ăsta, cum zice proverbul românesc: „Să te ferească Dumnezeu de pasărea care a ieşit din cuşcă şi a nimerit în laţ!". Nu mai e graţia pe care o vedeam noi. Am fost pionier, UTC-ist şi m-au făcut şi membru de partid. M-au rugat, nu m-au obligat. Dar era o subversiune. Era o tensiune. Ştiam. Acum nu mai e. Acum nu mai ştii.
De ce nu mai există acea trezvie?
Sunt două lucruri care au operat. Înainte era imaginea de tip schizofrenic, comunistă. Tu, buricul pământului. Nu credea nimeni în imaginea aia. Ziceam: „Bă, dacă pleacă ăsta, cu ăştia..." Aveai fragmentul ăla de sănătate mintală. Acum nu-l mai ai. Din cauza intelectualităţii noastre graţioase de după '89 s-au bombardat toate reperele.
Dacă putem vorbi, până în '89, de o imagine care a creat un comportament schizoid dublu, cealaltă, de după '89, a creat un cancer de tip leucemic. Ce ne-au distrus? Modelele culturale, tradiţiile, familia, biserica, credinţa. Prin ce? Prin desacralizare, prin demitizare. Ei trăiesc din CNP, din buletin. Deci n-au poveste. Oamenii aceştia sunt numărul „2456". Ia-i povestea omului şi l-ai distrus, l-ai făcut o cărămidă. Desacralizare, demitizare, băşcălizare, minimalizare, spirit dilematic, ca să nu spun mai mult - şi nu al certitudinii. Eu nu am dileme asupra mamei sau asupra bunicului.
Credeţi că e bine să n-avem dileme?
Dilemele sunt utile într-un spaţiu în care pot să creeze o fertilizare a minţii, dar nu într-un spaţiu în care pot să producă o distrugere, o degenerare. Eminescu spune că Biserica Ortodoxă e maica poporului român. De ce te legi de mama? Sunt lucruri care se dezbat şi lucruri care nu se dezbat. Ortodoxia este pentru poporul român ca şi limba română - nici facultativă, nici obligatorie. Pur şi simplu este!
Cu genul acesta de certitudini v-aţi ostilizat intelectualii publici români care spun că aveţi un discurs situat între Moş Ion Roată şi Corneliu Zelea Codreanu.
Ei parcă ar fi fabrica de etichete APACA. Fac aşa tot timpul - lipesc etichete. Moş Ion Roată este o esenţă pentru România, ca să nu mai spun şi de partea cealaltă...
Dar de ce să nu spuneţi? Vă e frică, după 20 de ani, să vorbiţi despre un episod din istoria naţională?
E mai bine aşa, pentru că ăştia abia aşteptă... Şi aşa au zis că sunt căpitan legionar. Până acum m-au făcut şi mason. Mă bagă „la vânat" şi spun: „Fugiţi după el că e nevăstuică, ba nu!, e iepure!" Ei nu ştiu să mă identifice, dar îi deranjează fluxul de autenticitate care creşte în România. Fiecare român gândeşte ca Moş Ion Roată. Ce e rău să fii Moş Ion Roată?
Dar ce e rău în a vorbi despre Corneliu Zelea Codreanu, ca personaj istoric?
Domnule, pentru unii e rău. Noi nu ne judecăm pe noi, personal. Ni s-a dat să ne autojudecăm conform unor imagini schizofrenice, mincinoase. Adevărul nu se suprapune cu realitatea. Zicea Constantin Noica: „Exactitatea nu e totuna cu adevărul". Realitatea e meschină, realitatea este tangenţială, contingetă. Dar, când iubeşti o femeie sau când îţi iubeşti copilul, sau când îţi iubeşti mama, sau când îţi iubeşti ţara, intri în spaţiul adevărului, care, cum l-ai deschis, a şi dispărut. Nu noi trăim taina, ci taina ne trăieşte pe noi.
„România e groaznic de «scurtă»"
Nici în interbelicul românesc intelectualii publici nu prea se menajau. Să fie acesta un blestem al nostru?
Intelectualii de atunci erau nişte oameni de conştiinţă, erau responsabili, cu un fond extraordinar. Cam toţi proveneau din gena lui Eminescu. Un italian grozav zicea despre Mircea Eliade, Emil Cioran şi Petre Ţuţea: „Luaţi separat sunteţi grozavi, împreună sunteţi o nenorocire!". Ei erau împreună pentru că se certau. Era şi o educaţie a firii. Dacă Eliade stătea la masă cu Sahia, care era de stânga, nu-i dădea cu cafeaua în cap. Discutau. Era un lucru de civilizaţie şi de omenie, de frumuseţe.
Cum zice Gheorghe Racoveanu: „Omenia este frumuseţea cea dintâi a acestui popor". Am avut dispute de idei, dar pe durate groaznic de scurte 1919 - 1947. Aia e România - groaznic de scurtă. Şi mai avem o Românie - de la 1877 până la 1918. În rest, stăm pe sub munţi. Iar astăzi e o perioadă de asfixiere. Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta.
Aţi identificat vreun intelectual public care să adere la ideile şi la setul de valori pe care le promovaţi?
Nu, sunt oameni pe care îi cunosc, dar nu sunt de prim-plan, în sensul public. Stau în subteran, pentru că le e frică. Şi cred că sunt şi amorţiţi, săracii. Şi-au pierdut reflexele. Nu mai e „trendy". N-ai văzut că dacă îţi iubeşti ţara eşti etichetat drept „naţionalist"?! Şi ce dacă eşti naţionalist? Ce, Putin nu-i naţionalist? Am văzut în Rusia cât de mult îl iubeşte poporul pe Putin. Pentru că ăla ţine cu ţara.
Dar am fost acum la Baia Mare, la o conferinţă despre iubire. A fost genial un puşti de 25 de ani. „Domnu' Dan, vreau să vă spun cum mă iubea bunicul pe mine. Când m-a văzut pe la 19-20 de ani că încep să fac afaceri dubioase, s-a uitat odată aşa la mine, cu 2.000 de ani vechime, şi mi-a zis: «Ce bă, te pregăteşti să fii cel mai bogat din cimitir»?" Asta e România profundă, cea a lui Moş Ion Roată.
Mai există România aceasta profundă? O mai găsiţi pe undeva?
Da, peste tot unde mă duc. La Baia Mare, la conferinţă, erau 300 de oameni înăuntru, în sală, şi 300 afară, la plasmă.
Şi atunci de ce oamenii primesc un kilogram de zahăr şi o sticlă de ulei în schimbul votului?
Aia e populaţia!
Dar sunt mulţi...
Ştii ce suntem noi în ecuaţia asta? Trebuie văzute realitatea şi adevărul. Realitatea este că după 50 de ani de comunism şi 20 de ani de ghetou din ăsta neocomunist, am ieşit ologi. Toţi suntem ologiţi. Asta e o realitate, e un lucru cuantificabil. Dacă iei două scrumbii într-o pungă portocalie, îţi dai seama ce hal de instincte pavloviene ai?! E tragic. Adică te uiţi, râzi, dar este tragic. Însă adevărul e că România nu se reduce la realitatea ei mizerabilă. Adevărul e că România profundă luptă tacit.
„Suntem într-o situaţie mai tragică decât cea de după Dictatul de la Viena"
Cum va arăta România peste 5 ani?
Am spus-o de acum un an şi jumăte - asistăm la sfârşitul clasei politice. Lumea va fi mult mai conştientă, mult mai matură, a început să-şi dea seama. E bine că a plecat un lot în străinătate şi a luat contact cu Occidentul. Ştiţi câte insule de românitate sunt în ţara asta? Insule care nu sunt declarate. Oamenii gândesc altfel, ştiu.
Mai toată suita asta de bancuri politice care a apărut acum este un simptom al unei lucidităţi. Deci au reapărut bancurile politice. Nu băşcălia. Ăsta e un simptom. E poate cea mai dură lecţie pe care o are poporul român. Situaţia în care ne aflăm acum e cea mai tragică din istoria poporului român. Ea este cu mult mai tragică decât Dictatul de la Viena.
Se discută foarte mult despre faptul că nu suntem închegaţi, că românii nu au stat suficient de vorbă între ei...
Just! Lucrul ăsta e sesizat de Mircea Vulcănescu în 1922, când spunea: „Ne-am unit politic, dar nu sufleteşte". După 1.000 de ani cât am stat dispărţiţi, au ieşit doi oameni politici care se luptau: Maniu şi Brătianu. Şi au prins clasa politică cu garda jos. Asta în afară de faptul că e ceva congenital - cum a zis Herodot, „păcat ca nu-s uniţi". Pe lângă dezbinarea asta, s-a băgat şi spaima ideologică comunistă. Acum mai suntem setaţi şi economic.
„Să te ferească Dumnezeu de Biserica sforăitoare"
Se mai poate vorbi astăzi despre teologie luptătoare în Biserica Ortodoxă Română?
Aşa cum zicea Nae Ionescu, să te ferească Dumnezeu de Ortodoxia sforăitoare. Am zis că daca vreau să mă culc, mă uit la „Trinitas". Ei teologhisesc acolo într-un cerc închis. Aia e ultima instanţă unde trebuie s-o faci. Există creştini adevăraţi şi există creştinism din ăsta neexplicit, mai degrabă implicit - în oameni, într-un gest, în atitudini, în inima noastră. Încă mai găseşti mari sfinţi duhovnici.
După ce ei vor dispărea, ce va veni în loc?
N-ai de unde să ştii ce se întâmplă. Putem să ne îngrijorăm, dar trebuie să nu fim îngrijoraţi. Biserica zice că poţi să ai griji, că te ajută Dumnezeu în grijă, dar să nu fii îngrijorat, pentru că până la urmă o să le rezolvi pe toate. Tu crede! Crede aşa, simplu, firesc. Într-un fel, această presiune este bună pentru că îl mai pune pe om în ipostaza de a descoperi şi altceva decât suprastructuri şi macrostructuri.
Ce înseamnă să fii european, în viziunea dumneavoastră?
Dacă vrei să faci din fiul tău european, aruncă-l în neant! Jean Jacques Rousseau sesiza un paradox pe la 1700 şi ceva. Şi atunci erau suprastructuri statale, imperii şi catolicismul, care funcţionau pe macrostructură. A sesizat o comunitate europeană: nu mai e niciunul german, spaniol, francez - toţi suntem europeni. Şi el ce-a constatat: nimeni nu mai urăşte pe nimeni, dar nici nimeni nu-şi mai iubeşte ţara. Însă peste 100 de ani a început o febră naţionalistă.
Practic, Rousseau a dat definiţia europenismului de azi...
Comunitatea Europeană este o structură politică şi economică de interes. Ea nu are un fundament spiritual. Acesta în mod clar trebuia să fie creştinismul. Nu a fost. Şi atunci este un agregat de interese, care la prima lovitură se va rupe. Cum era piaţa comună, care cel puţin era onestă, declarată fiind. I-am zis unui ambasador: „Domnule, aţi pus schimbătorul de viteze economic la Bruxelles. Schimbătorul de constituţie n-o să-l puneţi!" „Dar de ce?", mă întreabă. „Păi pentru că dacă joacă Olanda cu Spania un meci de fotbal, n-o să se strige «Hai comunitatea europeană!»".
A fost aprobat Tratatul de la Lisabona. Juridic vorbind, de acum există Uniunea Europeană.
Le urăm succese! Dar, au zis nişte ţigani o chestie genială: „Să te ferească Dumnezeu de eşece!". UE trebuie să-şi facă administraţie, dar administraţia asta nu se suprapune cu vocaţia omului. Omul nu poate să fie o abstracţie. E drept că e un agregat şi agregatul ăsta are şi calităţi, are şi mari defecte. Printre calităţile incontestabile este aceea că UE civilizează şi n-o să mai stăm cu berbecii ăştia autohtoni, cu feuda asta privatizată. Mai pune de-o şosea, mai pune de ceva..
Dar în acelaşi timp şi uniformizează şi nu ţine cont de individualitatea fiecărui popor. Ei ţin cont doar formal, pentru că zic acolo „unitate în diversitate". Dar ei nu ştiu că diversitatea este un fel de rezervaţie naturală. Cum au făcut americanii cu indienii.
De ce să-mi pui mie etichetă, să-mi spui: „De mâine sunteţi diverşi!"? Păi o ştiam şi eu! Diversitatea are o fiziologie. Nu poţi spune: „Sunteţi diverşi aici, iar dincolo sunteţi omogeni!" Mie tocmai mi-au arestat diversitatea, în faţa blocului: băbuţa care vindea usturoi. Poliţia comunitară a făcut-o. Ei acolo erau corecţi, pe restul îi lasă „la liber". Din detalii observ ce se întâmplă, din lucruri de genul ăsta.
„Clasa politică e o tumoră ce trebuie extirpată"
De ce credeţi că nu ne obosim să accesăm fondurile de la Uniunea Europeană?
Nu se pot fura. Şi din cauza asta, fiind monitorizaţi, nu se bagă nimeni.
Prin urmare, nu-i vorba de prostie din partea noastră, a românilor?
Nu, este viclenia clasei politice şi criminalitatea ei. Pe ei nu-i interesează ţara, pe ei îi interesează vila de la Snagov şi banii de acolo.
Dar politicienii nu sunt, în fond, oglinda noastră? Nu sunt emanaţia noastră?
Aici este o profundă eroare. Clasa politică nu este corp reprezentativ, este o tumoră. Politicienii se dau, se legitimează ca fiind preşedinţi, miniştri. Ei nu au legătură, ei sunt o tumoră ce trebuie extirpată.
Nu noi i-am votat?
Noi am votat pentru că suntem în ghetou. Tu stai la numărul 455, alături de numărul 456 şi vine plutonierul şi îţi zice: „Bă, drepţi! Staţi lângă pat!" Acum, sigur că e mai soft toată chestia asta. Din puşcărie ne-am transformat în junglă. Şi ne împuşcă la liber. Dar lanţul de care v-am zis la începutul discuţiei, ăla e. Şi e sinistru. Libertatea nu înseamnă libertinaj. Dar ne-au inoculat faptul că ei sunt legitimi. Noi i-am votat! Toată lumea e în stare de inconştienţă. Clasa politică ne-a dat sentimentul că suntem liberi, însă laţul era deja pus. Deci „ţarcul" este foarte bine făcut.
În toată această clasă politică nu găsim şi oameni de calitate?
Sunt strecuraţi pe acolo, săracii, dar e ca la chelneri sau ca la bucătărie. Mie, dacă mă angajez mâine la un hotel, o să mi se spună: „Uite, ăla e şeful de sală, ăla e şeful de la bucătărie..." Deci sistemul este distrus, este corupt. Bine, asta nu înseamnă că, dincolo, sistemul este rai. Dar fiind societatea civilă foarte puternică, îi ţine în şah şi nu mai fură atât de direct din buzunar. Au alte forme de corupţie.
La noi, societatea civilă ce face?
Deci noi nu avem societatea civilă. Noi suntem supravieţuitori.
Şi dumneavoastră sunteţi parte a societăţii civile. Aveţi o voce care se face auzită în spaţiul public.
De când să fiu eu societate civilă? Eu sunt prestator de servicii la Teatrul Naţional. Vocea e altceva, aia e haiducie. Eu sunt haiduc. Eu n-am o consistenţă organizatorică. Eu n-am oameni care să mă urmeze, să spun: „Stop! Vă scot mâine două milioane pe stradă!" Păi, îi calcă în picioare în două săptămâni. Eu sunt sabotat tot timpul. Şi îi mai apăr şi pe puştii ăia de la Teatrul Naţional. Dar societatea civilă înseamnă o atitudine.
„Ni s-a tăiat accesul către noi înşine"
Suntem capabili să avem o societate civilă?
Nu ni s-a dat timpul necesar. Mircea Eliade avea o expresie teribilă: „teroarea istoriei". Când să te aşezi? Unde ai văzut tu în România să se adune lumea astăzi şi să vorbească? Nu am avut timp. Noi am avut timp doar să iubim. Tragic, în goană, hăituiţi şi, culmea, ni s-a aşezat o iubire foarte senină în suflet. E patologic. De pildă, raportul dintre Ileana Consânzeana şi Făt-Frumos nu e de tip freudian. La noi, Freud este senin. Deci una este în realitate şi alta este în idealitate. Suntem factori sociali. Nu vedeţi că, la un moment dat, ne destăinuim geometric? Nu ştii ce asocieri se fac în sufletul şi în capul fiecăruia.
Tinerii au nevoie de societatea civilă...
E nevoie de creieraşul şi de Dumnezeul fiecăruia pentru ca asocierile să fie făcute cât mai rapid. Ai nevoie de modele. Ăştia au ascuns toate modelele. Dar când tu o să vezi că eşti sărac lipit pământului şi că tovarăşii ăştia intelectuali îşi bat joc de Eminescu, de Noica şi de Mircea Vulcănescu, dacă ai un pic de sânge tare şi crezi în Dumnezeu, o să-ţi apară nişte luminiţe în faţă. Şi atunci te întăreşti. Tinerii nu trebuie să se mai lase legănaţi, pentru că astăzi nu le dă nimeni nicio pernă, niciun model. Ei trebuie doar atât, să se considere fii ai lui Dumnezeu.
Reiese că tinerii trebuie doar să umple nişte structuri...
Da, sunt de umplutură. Şi când îşi dau seama că nu vor să fie o umplutură, încep ăştia să le stea în cale, cum îmi stau mie. „Ce facem cu evadatu' ăsta dacă face scandal aici ?"
Viitorul României este cel prezis de Orwell, în „1984", sau e „o minunată lume nouă" ?
Orwell era romantic. Orwell este Arici-Pogonici, pe lângă memorialistica ce include Fenomenul Piteşti sau Aiudul. El e un talent, dar nu ştia multe. Aici, în România, era pus falusul pe post de cruce, erau „împărtăşiţi" deţinuţii cu fecale... Trebuie să ai acces la memorie, ca să ştii cine eşti. Şi atunci vei avea o demnitate şi o forţă deosebită. Până atunci n-ai, nu ştii cine eşti. Nouă ni s-a tăiat accesul către noi înşine.
„Nu trăiesc în leasing"
Aveţi rate la bănci, domnule Puric?
Nu, nu trăiesc în leasing.
Trăim în leasing în România?
Păi da, în loc să-ţi iubeşti nevasta, stai cu gândul la contul din bancă, la rate. Te transformă în sclav.
Altfel nu poţi să-ţi iei o casă...
Eu am trăit toată viaţa într-o garsonieră. Pe urmă am reuşit, căsătorindu-mă, să vând garsoniera şi să trecem la două camere.
Ce credeţi că arată faptul că aţi vândut cartea „Cine suntem" în 85.000 de exemplare, în condiţiile în care un scriitor bine cotat vinde aproximativ 10.000 de exemplare?
Acum am ajuns la 130.000 de exemplare vândute. Eu nu sunt scriitor. Eu am scris când mama mea murea. Şi am scris într-un fel de dezastru interior de parcă murea şi ţara odată cu ea. A fost un strigăt. Pe urmă am aflat de edituri. E ca şi cum aş intra eu acum la redacţie. Eu n-am reflexe de jurnalist, eu sunt actor. A doua carte a venit de la sine. Acum, toată lumea zice „Scrie-o pe a treia!", dar a treia nu se poate naşte decât tot din aşa ceva.
Dintr-o tensiune pentru că, într-adevăr, e un vid care s-a umplut. Ce-am scris eu în cartea asta, dacă te uiţi? Sunt o serie de interviuri, sunt o serie de mărturii de-ale mele, puse cap la cap într-o dimensiune a unei mărturisiri. Eu nu am pretenţii beletristice şi nici măcar eseistice.
De asta v-am şi întrebat, pentru că ceea ce aţi pus în cărţi pare să exprime mai degrabă o nevoie socială...
Da, dar voi, ca ochi din afară, puteţi să vedeţi mult mai bine decât mine. Nu am putut sta ca un mort...
Aţi tras nişte concluzii după ce aţi văzut succesul de vânzări?
Da. Cred că este vorba despre nevoia neîmplinită a poporului român de identitate. Este o nevoie fantastică şi autentică. Prăpastia între clasa politică, intelectualitate şi popor este din ce în ce mai imensă. Ăştia s-au băgat între cafele şi la baruri şi stau, cocoloşiţi de comunitatea europeană, în burse pentru Europa. Clasa politică este genul de securişti care se ţin acolo oligarhic.
Oligarhia înseamnă cei puţini, nu înseamnă „aristo", adică „cei buni". Este o adunătură umană, este statul de tip mafot care, în partea asta, are altă căpuşă, această intelectualitate. Cordonul ombilical cu poporul este rupt. Între popor şi ăştia există o populaţie, care circulă asemenea oamenilor decerebraţi. Sunt oameni cu fulare, cu pungi electorale. Pe ăia îi dau tot timpul la televizor.
Dar acum au ieşit la vot aproape 60% dintre cetăţeni. E un procent mare...
Da, au ieşit, pentru că situaţia s-a agravat. Este criză financiară.
Aceştia sunt „poporul" sau „populaţia"?
E un amestec, e un dezastru. Este o situaţie de naufragiu. Zicea Vasile Pârvan: „Poporul care conştientizează procesul istoric prin care trece are toate drepturile să se legitimeze în istoria universală". Noi trebuie să conştientizăm. Dialogul ăsta al nostru este un act, cât pot eu, de conştientizare. Nu e un act de polemică, nu e un act de pamflet. Este un act de diagnoză, cum zice grecul, „a vedea prin...". Atât cât pot eu...
„Un jurnalist adevărat face un act de conştientizare"
Cum vi se pare presa românească?
Presa în România e ca în bancul ăla: „Dacă n-ai televizor, nu eşti informat, dacă ai, eşti dezinformat".
Presa înseamnă şi internet şi ziare...
Şi la voi, ca şi la noi, se mai strecoară din când în când câte un om care le mai spune pe bune. În rest şi voi ascultaţi comenzile şi trendul, care spune: „Căsăpiţi-l pe ăla!". Şi atunci autoritatea unui jurnalist, sau personalitatea lui, depinde de forţa lui.
Era un jurnalist interbelic extraordinar, care spunea: „Mă simt aici ca vulturul Mitică". Adică nu poţi să fii şi Mitică, şi vultur. Un jurnalist adevărat face un act de conştientizare, nu un act de manipulare, nu un act de confuzie. Cum zicea Mircea Vulcănescu: „Sunt aici nu ca să am dreptate, ci ca să ne lămurim".
Este extraordinar cum un articol de fond poate să radieze în milioane de suflete. Şi altul poate să tăbăceasă şi să murdărească. Ca şi în teatru. Sunt funcţionari dramatici şi sunt artişti. Sunt foarte puţini artişti. Şi aici este identitatea aia dumnezeiască de unicitate, irepetabilă. Dumnezeu te face irepetabil şi sunt alţii care vor să te facă repetabil. Ştiţi care e diferenţa dintre procreaţie şi reproducere ?
Procreaţia implică dragoste...
Şi mai e ceva. Eu nu sunt reproducerea părinţilor mei. Procreaţia presupune că ai din mama ta, din tatăl tău, din bunici şi încă ceva pe deasupra, incontrolabil. Acea necunoscută îţi dă un ascendent. Aia e procreaţia. Care scapă geneticienilor.
Proiectul „Dan Puric - preşedinte" a fost o glumă sau chiar v-a bătut gândul să candidaţi?
Securiştii trebuie s-o consume şi pe asta. Au dat drumul la şampanie mai devreme, ca să n-o destupe. Şi atunci Securitate se ocupă... „Ce e amărâtul ăsta? - Un actor, acolo, a început să facă piftie pe aici, să se închege! - Hai s-o stricăm şi p-asta!" Când am zis că vreau să candidez la Preşedinţie am făcut-o în glumă, zicând că nu i se poate da puricului şi poporului tăcere.
Dar ăştia nu s-au uitat la nuanţă. Şi au zis: „De ce să se ducă lumea, hai să-l compromitem!" Ştiţi că Vadim a avut o chestie genială, atunci când i-au răpit teroriştii pe ziarişti. „Aoleu, se compromite şi mişcarea teroristă!", a spus. Au vrut s-o compromită şi pe asta. Eu eram în turnee prin Petroşani şi mi s-a comunicat că la televizor se spune că vreau să fiu preşedinte. Ei fac coeficiente de popularitate şi consumă cartuşul. I-am spus părintelui Atanasie că tot insistă ăştia să mă bag la candidatură. Şi zice: „Dan Puric, un om excepţional, trebuie să aibă şi un popor care să-l urmeze".
„Moş Crăciun să vă aducă mintea cea de pe urmă"
Ce faceţi anul acesta de Crăciun?
De Crăciun mă duc în Bucovina, mă ascund, stau faţă în faţă cu porcul... Şi vreau să mă adun.
Ce aţi vrea să le aducă Moş Crăciun românilor?
Să le aducă mintea cea de pe urmă şi inima creştină în ei. Aia curajoasă! Hristos a zis „Îndrăzniţi!", n-a zis să stăm în expectativă. Bine, nici n-a zis „Să aveţi tupeu!"
Freud spunea că numai nevroticii au înclinaţia aceasta către misticim şi că oamenii întregi la minte n-ar avea porniri de genul acesta...
Acum problema este cine întreabă şi cine răspunde. Din punctul lui de vedere este perfect valabil. Dar mai există şi un alt punct de vedere. Dacă întrebi un musulman despre asta... În temniţa de la Aiud erau ortodocşi, catolici, greco-catolici, protestanţi, evrei. Au murit cu toţii acolo. Să fi fost cu toţii nevrotici? Apropo de credinţa manifestată în temniţele comuniste - Valeriu Gafencu, sfântul închisorilor, îi spunea unui evreu: „Tu ştii că eu vreau ca România să fie condusă de evrei?" „Dar ştii cum: să fie evrei ca Sfântul Apostol Pavel, nu ca Ana Pauker, că dacă nu, ne-a luat dracu` p-amândoi!".
(interviu luat de George Rădulescu pentru Adevarul)
Romania inca in recesiune
Economia Romaniei nu a iesit din recesiune in trimestrul al patrulea din 2009, asa cum indicau analistii, Produsul Intern Brut (PIB) coborand cu inca 1,5% comparativ cu trimestrul precedent.
Rata anuala a inflatiei a atins 5,2% in ianuarie, peste asteptarile analistilor si in ciuda optimismului manifestat de Banca Nationala a Romaniei, care sustinea ca procesul dezinflationist se va relua.
Rata anuala a inflatiei a atins 5,2% in ianuarie, peste asteptarile analistilor si in ciuda optimismului manifestat de Banca Nationala a Romaniei, care sustinea ca procesul dezinflationist se va relua.
joi, 11 februarie 2010
luni, 8 februarie 2010
Helping Haiti - Everybody Hurts - Official Promotional Video - ITV1 premiere
Video of Everybody Hurts cover for the Haiti Earthquake appeal.
sâmbătă, 6 februarie 2010
vineri, 5 februarie 2010
miercuri, 3 februarie 2010
Midsomer Murders - Fan Trailer
This is a fan trailer made by me, a tribute to my all-time favourite show. Please post your comments!
Music: Midsomer Murders Theme by Jim Parker.
Omul post-criza
Omul post-criza: Mananca fast-food, se imbraca ieftin, merge cu Loganul si vorbeste la un telefon cu cartela
Locuieste intr-o casa din panouri sandwich, mananca de la fast-food, se imbraca comod, dar ieftin, se deplaseaza cu un Logan sau un Nano si conduce, printr-un telefon ieftin, cu cartela pre-pay, o mica afacere pe Internet. Acesta este, potrivit expertilor, prototipul consumatorului ''de criza'', privit din prisma unora dintre cele mai interesante produse low-cost lansate la nivel mondial.
Cea mai grava perioada de recesiune de la cel de-al doilea razboi mondial a modificat in mare parte perceptia consumatorilor asupra nevoilor de zi cu zi. SUV-urile, telefoanele super-inteligente, laptopurile de mii de euro, penthouse-urile si shoppingul de lux reprezentau atributele succesului, insa lucrurile se schimba.
Potrivit expertilor de la Trend Watching, lumea s-a schimbat fundamental in ultimii 2 ani, iar cea mai buna dovada o constituie succesul de care se bucura o o serie de produse ieftine, de mici dimensiuni, fiabile si mai ales inovative.
Top 10 al celor mai spectaculoase produse de criza include, printre altele, Loganul romanesc, apartamentul de 7.800 de dolari inventat de Tata, pantofii de sport de 1 euro marca Adidas, Clasmate PC, laptopul low-cost al celor de la Intel si brandul Maggi de taitei al Nestle, cel mai mare jucator din industria alimentara.
Un apartament de 7800 de dolari
Criza a insemnat un adevarat cosmar pentru dezvoltatorii imobiliari. In Romania, la fel ca in intreaga lume, numeroase proiecte rezidentiale au fost anulate, iar cei care au construit deja reusesc cu greu sa isi vanda apartamentele. Preturile au scazut la jumatate, insa raman la un nivel mediu de peste 60-70.000 de euro pentru un apartament nou de 2-3 camere. Pentru multi dezvoltatori, este cel mai mic pret care pot sa il ofere, avand in vedere costurile de constructie.
click pentru marire
Indienii de la Tata, cei care au socat lumea cu automobilul de 2.000 de dolari, au lansat anul trecut o afacere in domeniul imobiliar la fel de surprinzatoare. Tata Housing a inceput constructia unor apartamente intre 26 mp si 42 mp, cu preturi de vanzare intre 7800 si 13.400 dolari (300 dolari pe metrul patrat). Cum arata locuintele, puteti vedea aici. Ideea s-a dovedit de succes, dovada ca Tata a vandut 7.000 de apartamente.
Ce masina conduci? Logan sau Nano?
In industria auto, schimbarile generate de criza sunt cu adevarat dramatice. Multi dintre producatorii auto au fost prinsi nepregatiti, blocati in proiectele unor masini tot mai mari, mai luxoase si mai accesorizate, bineinteles la un pret pe masura. Vanzarile au scazut dramatic, iar rezultatele financiare au demonstrat ca distanta de la profit la faliment este foarte mica.
GM, Chrysler au ajuns in faliment, Opel se zbate sa supravietuiasca, la fel ca toti ceilalti jucatori din industrie. Castigatorii crizei, in opinia expertilor de la Trend Watching, sunt romanii de la Dacia, care au lansat modelul low-cost Logan, si indienii de la Nano, constructorii unei masini de 2.500 de dolari, ce ar urma sa fie lansata inclusiv pe piata europeana in 2011 si in SUA in 2013, la un pret ceva mai mare insa, datorita constrangerilor legate de dotarile obligatorii pe aceste piete.
click pentru marire
Loganul produs de Renault in Romania a depasit, potrivit Trend Watching, toate asteptarile in privinta vanzarilor in pietele cheie europene, datorita tendintei consumatorilor de a fi mai atenti la preturi.
Automobilul, construit initial pentru pietele emergente, are costuri de intretinere reduse si a devenit un succes in Eurpa de Vest. Iar acum trendul "smaller it's better'' a prins in intreaga lume, dovada ca toti marii constructori au lansat sau vor lansa in acest an modele de clasa mica, ieftine si fiabile.
Afaceri de criza
Potrivit expertilor de la Trend Watching, in domeniul business-ului se remarca succesul tot mai mare al schemelor de finantare private pentru IMM-uri, ce incearca sa exploateze la maxim creativitatea, spiritul antreprenorial. Fundatia Grameen a lansat in 2008 o astfel de afacere, oferind finantari in special femeilor. Succesul Project Enterprise a facut ca fundatia sa isi deschida filiale in 23 de tari din intreaga lume.
click pentru marire
Un business similar a fost lansat de Accion USA, care a ajuns, cu al sau Opportunity Fund sa faca afaceri in 48 de state americane.
Tranzactiile financiare pe mobil
Potrivit expertilor de la Trend Watching, printre afacerile ce au cunoscut o crestere in aceasta perioada de criza il reprezinta serviciile de transfer de bani prin intermediul telefonului mobil.
Printre cele mai de succes sunt Smart Money din Philipine, Zain Zap sau MTN din Africa.
click pentru marire
Si Nokia se pregateste sa lanseze in acest an pe mai multe piete un asemenea serviciu intitulat Nokia Money. Prin intermediul serviciului, vor putea fi realizatre tranzactii in genul transferurilor de bani, alimentarilor de carduri, platii de facturi etc.
Turismul low-cost, la mare cautare
Printre castigatorii crizei se afla si operatorii aerieni dar si cei de turism care vand pachete low-cost. In Romania, cel mai bun exemplu il reprezinta compania aeriana Blue-Air si Wizz Air, ale caror oferte de bilete de avion ieftine catre destinatii de interes din Europa au ajuns sa atraga milioane de clienti anual.
In domeniul hotelier, daca in Romania operatorii mentin inca preturile sus, iar efectele se resimt in scaderea abrupta a numarului turistilor, in Occident, lanturile de hoteluri low-cost au devenit una dintre afacerile de succes in perioada de criza.
click pentru marire
Expertii de la Trend Watching dau drept exemplu companiile Indian Hotels, care a dezvoltat reteaua Ginger Hotels si Tune hotels care s-au extins spectaculos in ultimii 2 ani in intreaga Asie cu tarifele sale incepand de la 9 dolari.
Si in Europa, companii precum Accor au raportat castiguri in crestere, pe fondul promovarii tot mai agresive si succesului retelelor Formule 1 sau Etap, care ofera conditii de cazare optime la preturi pornind de la 10-15 euro/noapte.
Shaorma anti-criza
Criza economica a adus schimbari majore si in industria alimentara. Fara indoiala, marele castigator este sectorul fast food. In Romania ca de altfel in intreaga lume, pretul produsului si servirea rapida au transformat retelele in genul Mc Donald's, KFC, Fornetti sau simplele covrigarii, gogoserii si saormarii, intr-una dintre cele mai favorizate afaceri pe timp de criza.
Potrivit unui studiu publicat de Euromonitor si intitulat ''Global Consumer Foodservice: How The World Eats'', comertul stradal a inregistrat in 2008 cel mai mare avans al vanzarilor la nivel global, de 9%. Chioscurile stradale au realizat vanzari de 88,4 miliarde de dolari, situandu-se pe locul patru in topul incasarilor operatorilor de profil, cu toate ca detin numai 21% din totalul pietei de food service ca numar de locatii.
Potrivit expertilor de la Trend Watching, un alt exemplu de afacere de succes in domeniul alimentar il constituie brandul de taitei Maggi, produs de Nestle. Introdus pentru prima data in piete emergente precum India si Pakistan, bandul s-a extins in pietele mature precum Australia si Noua Zeelanda si a fost promovat ca un fel de mancare ieftin si sanatos.
click pentru marire
La fel, cunoscutul pachet de iaurturi ''ecopack'', dezvoltat de Danone, care a ajuns sa reprezinte un model de referinta in perioada de criza pentru toti marii jucatori din industria lactatelor.
Hainele chinezesti si Adidas-ul de 1 euro
Recesiunea a adus si o modificare substantiala a perceptiei consumatorilor in privinta produselor de imbracaminte si incaltaminte. Brandurile de lux au inceput sa piarda teren in fata jucatorilor de volum, care au lansat pe piata produse tot mai ieftine.
Potrivit expertilor, produsele ''Made in China'' sau ''Made in Taiwan'' au invadat toate pietele internationale, iar vanzarile magazinelor low-cost au sfidat criza. In cursa pentru produse cat mai ieftine, s-a ajuns pana acolo incat Adidas a anuntat ca vrea sa lanseze pantofii de sport de 1 euro, ce ar urma sa fie produsi incepand din acest an in Bangladesh.
Telefonul ieftin, la mare cautare
Si piata telecomunicatiilor a cunoscut, in ultimii 2 ani, transformari importante. Marile companii, de la Nokia, la Sony Erricson, Siemens si Motorola au lansat pe piata zeci de telefoane low-cost, in tentativa de a acoperi nevoile unor clienti tot mai atenti la costuri. Razboiul pre-pay a adus in piata oferte tot mai tentante in intreaga lume.
In Romania, de exemplu, Vodafone, Orange si Cosmote s-au intrecut in a oferi sute de minute si SMS-uri gratuit, in tentativa de a acapara o clientela tot mai afectata de criza. Specialistii de la Trend watching.com spun ca unul dintre noile trenduri din piata telecomunicatiilor il constituie telefoanele solare. Samsung India a lansat cu succes modelul Solar Guruun telefon ce costa 59 de dolari si a carui baterie se incarca la soare.
click pentru marire
Iar daca nu va ajunge bateria, o puteti incarca de la un alt device aparut in perioada de criza, geanta solara dezvoltata de Timbuk2, care ofera posibilitatea de a incarca telefonul prin intermediul unor mini panouri solare, conectate la un port USB.
Cursa catre cel mai ieftin laptop din lume
In industria IT, criza economica a adus, de asemenea, un interes in crestere pentru produsele low-cost. Dovada ca Intel a ajuns la a treia serie de laptopuri Clasmate PC, iar in Africa, Cherrypal, mini laptopul de 7 inch si al carui cost este de 99 de dolari inregistreaza vanzari spectaculoase.
click pentru marire
Si in Romania, vanzarile de mini-laptopuri au avansat puternic, la fel ca, de altfel, toate produsele low-cost IT. Orange si Vodafone, principalii jucatori din piata de comunicatii, au intuit acest trend, lansand oferte dedicate de internet ce includ laptopuri si conexiuni mobile. Potrivit expertilor, scaderea costurilor tehnologiei va face ca notebookurile si laptopurile low-cost sa domine si in urmatorii ani vanzarile din aceasta piata.
Indienii continua sa se afle, si in acest domeniu, printre pionierii produselor low-cost. Ei au prezentat prototipul unui laptop al carui pret va fi de 500 de rupii (zece dolari), ca parte a unui proiect de a facilita accesul la informatie in zonele rurale ale tarii.
De la lanterna solara, la frigiderul de 69 de dolari
Schimbarea perceptiei consumatorilor in privinta produselor utile mai ales acum, in perioada de criza, poate fi sugerata, poate cel mai bine, de succesul de care se bucura unele produse electrocasnice, altadata privite ca simple curiozitati ale tehnicii.
click pentru marire
Lanterna solara dezvoltata de cei de la Philips, Uday, sau lampa de 19,99 dolari produsa de Ikea, sub numele Sunnan ce foloseste, la fel, energia solara, sunt doua dintre exemplele date de specialisti pentru a sublinia noul trend in materie de electrocasnice
marți, 2 februarie 2010
duminică, 31 ianuarie 2010
sâmbătă, 30 ianuarie 2010
Va mai aduceti aminte?
Pana pe la inceputul anilor '70, pe locul actualului
hotel Dorobanti au existat doua localuri: "Mon Jardin" si "Poarta Alba".
Primul era un restaurant interbelic, cu loji de plus si ring de dans, iar vara cu o gradina faimoasa.
La "Mon Jardin" s-a cantat jazz chiar si in anii '50, cand acesta era considerat "muzica
decadenta". Din formatia de la "Mon Jardin" au facut pe atunci parte Sergiu Malagamba, Iancsi Korosi si Johnny Raducanu.
A cantat in particular cu aceasta formatie Yves Montand, care in 1956 a intreprins
un turneu la Bucuresti; unul rasunator, intrucat de aproape un deceniu
nu mai venisera in Romania interpreti din Occident. Yves Montand era pe
atunci comunist. A sustinut cateva concerte, iar dupa unul dintre
acestea a fost dus la "Mon Jardin", unde a ramas incantat de jazz-ul
interpretat acolo si a cantat impreuna cu formatia.
Nu-i exclus ca vreunul dintre muzicanti sa fi
incercat sa-i tempereze entuziasmul pentru ideologia rosie.
Frecventau in anii '50 "Mon Jardin"-ul criticii de arta Petru
Comarnescu si Eugen Schileru, calamburgiul Oscar Lemnaru si multi
alti intelectuali.
Poarta Alba era o carciuma cu ciorba de burta si gratar unde se consumau bere si alcooluri distilate, inclusiv secarica, populara bautura din anii '50.
Intr-o seara a nimerit acolo si Maria Tanase. Era iarna si un taran din apropiere de Bucuresti isi
priponise calutul cu care aducea marfa la piata la intrarea in local.
Maria Tanase a intervenit pentru ca animalul sa fie ingaduit inauntru,
la caldura. Acesta, ascultator, s-a lasat jos intr-un colt al carciumii
si-a adormit cu capul sub masa stapanului.
"Adio, mama!
la "Poarta Alba" venea autorul versurilor cantecului "Din bucata mea de paine"
"Din bucata mea de paine/Am hranit un om si-un caine/
Omul nu ma mai cunoaste/Cainele ma recunoaste"), care putea
fi auzit in bodegile de periferie, si mai veneau vreo doi poeti de
carciuma; specie de mult disparuta. Acestia isi multiplicau
poeziile pe coli de hartie, si, dupa ce intrau in local, le imparteau
clientilor asezati la mese. Dupa o jumatate de ora, poetul facea din nou
turul meselor si isi strangea versurile. Unii musterii drept
rasplata, ii trimiteau autorului ceva de baut: o halba de bere o
tescovina, o suta de rachiu sau de "Adio, mama!"... Versurile unui
poet de carciuma puteau suna in felul urmator:
"Eu nu-s decat un vagabond/Batut de vanturi si de
ploi;/Sunt un gunoi/Dar, din an in an/Imi fumez pipa mea sub un castan."
Pe vremea "dezghetului", cand galantarele si rafturile
restaurantelor nu mai erau goale, Pastorel Teodoreanu sustinea in
revista "Magazin" o "Cronica gastronomica", iar Maria Tanase canta la
redeschisul restaurant "Continental de pe Calea Victoriei acompaniata de
Faramita Lambru. In pauza, cantareata mergea in bucataria localului sa
fumeze cu sete doua-trei tigari, una dupa alta, impreuna cu
instrumentistul, care tocmai isi instalase telefon si se
furlandisea fata de personalul restaurantului, sunand acasa. Intr-una
din seri, intrebandu-si in receptor nevasta ce ii gatise, dupa primirea raspunsului, o indemna: "Da' sa pui, fa, in tocana si-o foaie de dafin...si pune si nitel piper..."
Plictisita, Maria Tanase ii recomanda intre doua
fumuri de tigara: "Spune-i, ma, sa puna si niste cacat!" Prompt,
acordeonistul se executa: "Doamna Maria zice sa pui si niste cacat,
pentru ca vine si dumneaei la masa."
Raj Kapoor a
inregistrat la Electrecord. Un alt turneu al unui artist strain care a
lasat urme adanci la Bucuresti, mai ales in cartierele marginase, a fost
cel intreprins in 1958 de actorul si cantaretul indian Raj Kapoor,
protagonistul filmului "Articolul 420" Raj Kapoor a aparut si la noua
televiziune - care emitea din 1957. A inregistrat un disc la
Electrecord cu piesa "Avaramu" din coloana sonora a filmului. Pe
canavaua acestuia, lautarii au dat la iveala o manea care s-a cantat
apoi ani de zile prin bodegile de la periferie: "Pe Soseaua Colentina
trece Rita cu masina".
In anii 1959-'60-'61 nu era
"politic" sa ai automobil. Omul bine cotat avea motocicleta si
magnetofon Tesla cehoslovac. Motocicleta cea mai sic era importata din
RDG, MZ, de 250 cm3, si Jawa (cehoslovaca). Mai exista Zundapp si BMW,
unele cu atas, dar acelea erau din timpul sau dinaintea
razboiului.
La sfarsit de saptamana, bucurestenii cu motociclete
plecau impreuna cu sotiile sau cu prietenele spre Snagov, Mogosoaia,
Padurea Pustnicul sau pe Valea Prahovei.
La petrecerile date in apartamente particulare,
sambata seara, magnetofonul era un simbol de modernitate si inlesnire.
In anturaje mai modeste, cu acelasi prilej, se puneau la patefon discuri
cu Dorina Draghici, Nicu Stoenescu, Ioana Radu sau Mia Braia..
Dupa
discuri de patefon dansau si elevii din ultimele clase de liceu atunci
cand mergeau in excursie la munte, "scolile medii" avand patefon in
dotare.
Berlin " in locul "Modern" In fostul local "Modern" aflat
in capatul dinspre Calea Victoriei al fostei strazi Sarindar s-a deschis
in 1958 restaurantul Berlin ", cu specific culinar german, decorat de
catre un arhitect din Republica Democrata Germana. La etaj exista un bar
cu taburete inalte, unde Berea blonda Radeberger, imbuteliata in sticle
de o jumatate de litru, era servita in sonde.
Multe dintre restaurantele bucurestene fusesera
rebotezate:
Capsa devenise "Bucuresti", de pilda. Athenee Palace isi
pastrase insa hramul si-l pastrase si pe Petrica Johnson, barmanul de
culoare de pe vremuri.
La Capsa (tot asa ii zicea lumea) si la Athenee
Palace venea noua elita intelectuala fidela regimului, aflata la loc de
cinste intre privilegiati. In cele doua braserii mai puteau fi vazuti si
scriitori interbelici straini de gratiile noului regim, precum poetul
Ion Barbu, sau Pastorel Teodoreanu. Acesta din urma, putin grizat,
intr-o seara iesind de
la Athenee Palace , a scos o bancnota de cinci
lei vrand sa i-o dea portarului - credea el - galonat si plin de
fireturi, cu rugamintea:
"Adu-mi te rog, un taxi." Poetul il confundase pe portar cu un amiral venit la o receptie.
Indignat, acesta si-a declinat identitatea, amenintandu-l cu arestarea pe poet.
"Atunci, adu-mi un vapor".
Katanga , botezata dupa studentii de
culoare In apropiere de Athenee Palace , pe locul actualului Hotel
Bucuresti, intr-un imobil prabusit la cutremurul din 1977, isi continua
existenta, la parter si la primul etaj, Cofetaria Nestor,rebotezata
" Victoria ". La etaj, cofetaria avea aspectul unei braserii elegante. O
frecventau domni de pe vremuri, cu parul alb sau grizonat, imbracati
pedant, unii arborand batista la buzunarul de la piept al
hainei.
Aici se serveau café-frapé si Mazagrin, cu paiul lipit de
sticla brumata a sondei, bere germana, vermut italian, coniac indigen,
citron pressé si oranjada...
Specialitatile de cofetarie erau
pregatite dupa retete vechi, adesea de catre aceiasi oameni din epoca
anterioara instaurarii comunismului. Se serveau la "Nestor" profiterol,
tort si merengue-glacé, inghetata simpla ori asortata cu frisca si
"langue de chat", Coube-Jacques, Krantz, Joffre, Parfait Marechal,
prajituri "Bibescu", carora ulterior li s-a spus "Tosca", pricomigdale,
alune de padure pudrate fin cu sare, cafeaturceasca si cafea-filtru. La
parter, pe langa bomboanele cu visine trase in ciocolata si fructele
confiate, se vindeau, in cutii, fondante... O braserie cu scaune inalte
imprejurul barului fusese deschisa la parterul unui bloc interbelic de
pe Bulevardul Nicolae Balcescu - noua denumire - care se invecina cu
Biserica Boteanu. Intrucat veneau studenti de culoare, nu putini in
Bucurestiul epocii, i s-a spus " Katanga ", porecla substituindu-i
numele.
Ciao, ciao, bambina" Primele doua congrese ale Partidului
Muncitoresc Roman se desfasurasera in Sala Ateneului.
Apoi, ocarmuirea s-a gandit sa inalte o cladire anume
pentru ele si asa a fost construita, la sfarsitul anilor '50
Sala Congreselor, cu o capacitate de 3600 de locuri, in spatele fostului
Palat Regal.
S-au demolat case vechi pentru ca noul edificiu sa
fie inconjurat de o duzina de imobile dominate de un bloc turn cu 14
etaje. La parterul unuia dintre acele blocuri mai exista si azi
magazinul "Filatelia", inaugurat in 1960, iar in capatul opus, colt cu
strada Stirbey Voda, la parterul altui bloc, s-a deschis tot atunci un
restaurant-expres spatios, modern pentru acele vremuri, in care se putea
lua masa de pranz compusa din doua feluri de mancare cu circa 10 lei.
Dupa ce in Sala Congreselor s-a tinut, in iunie 1960, al treilea conclav
al partidului unic, au inceput sa fie proiectate aici filme, indeosebi
premiere, i s-a zis Sala Palatului si din 1962 au inceput sa cante pe
scena ei solisti straini.. Intre primii, Domenico, Modugno.
In iarna lui 1962 Modugno a cantat aici
"Alleluia" si cateva din compozitiile sale; "Volare", "L'uomo in frak",
"Piove", ramasa multa vreme in amintirea romanilor
prin refrenul "Ciao, ciao, bambina"...
A inregistrat si el un disc la Electrecord. In acelasi an a mai cantat o celebra soprana
peruviana de coloratura, Imma Sumah, apoi Claudio Villa, facand furori
cu "Un tango italiano". Era vremea muzicii usoare italiene - din 1964
Televiziunea Romana incepe sa retransmita Festivalul de la San Remo.Insa
noul "dezghet" adusese cha-cha-ul, muzica latino-americana, concomitent
cu bomboanele cubaneze (din trestie de zahar, colorate, in forma de
inimioara) si twist-ul.
text de Adriana Stanciu (reteaua literara)
vineri, 29 ianuarie 2010
RP Game// The Gang// " Carnival of rust...come feed the rain..."
song: Poets of the fall-Carnival of Rust
Loucifer chose Lilith as his bride and Queen only to take everything she held dear in exchange of the powers Hell promised. Lilith gave birth to four daughters that would become the Prophecy : the four Daughters of Hell that will bring the Darkness and defeat the light. In charge of the accomplishment of the prophecy Loucifer called the Four Horsemen: Veltis, Mikhail, Qenna and Nex that made certain the girls took the responsibilities traced by Hell.
characters in this vid:
Piano stairs - TheFunTheory.com - Rolighetsteorin.se
We believe that the easiest way to change people's behaviour for the better is by making it fun to do. We call it The fun theory. http://www.thefuntheory.com
joi, 28 ianuarie 2010
CRAZY HEART - Official Trailer
The official trailer for Crazy Heart, starring Jeff Bridges, Maggie Gyllenhaal, and Robert Duvall. In select theaters December 16th!
miercuri, 27 ianuarie 2010
Lebedele îngheţate n-au un teledon al lor
Lebede captive în gheaţă, la Constanţa
…si nici nu sunt afectate de cutremure sau foame, deci poa sa moară!
update: am vorbit cu niste oameni care ar putea sa ajute si mi-au spus ca nu se poate face nimic. gheata sparta nu ajuta pe nimeni, pentru ca apa va ingheta la loc. iar lebedele nu traiesc in captivitate.
marți, 26 ianuarie 2010
duminică, 24 ianuarie 2010
Police kill Man in Haiti Over Allegedly Stolen Rice
Haitian police shot and killed a man they suspected of stealing rice in earthquake-ravaged Port-au-Prince on Thursday, leaving his body on the sidewalk for hours as his family mourned.
The dead man's mother identified him as Gentile Cherie, a 20-year-old carpenter. A companion with him was wounded, and a third man nearby was hit by what he said was a stray bullet.
Witnesses said no one was looting at the time. Josef Josnain, the owner of a shop near the city's airport, said the five bags of rice the men were found with fell from a truck and passers-by picked them up. And Cherie's wounded companion, who did not give his name, said a truck driver gave them the rice.
"A truck stopped and we jumped on, and the driver gave us the rice as a gift," he said. "But the cops shot us."
A CNN crew spotted police stopping the two men Thursday afternoon. They stopped to film the arrests, but while they were getting out of the car, they heard four gunshots and saw the men on the ground. Both had been shot in the back.
A third man, Auxilus Maxo, was wounded by a stray bullet near the scene. He told CNN he was hit in the side while waiting for a bus -- after applying for a job as a police officer.
sâmbătă, 23 ianuarie 2010
vineri, 22 ianuarie 2010
Proprietarii strazilor cu munti de zapada neridicata, plătitori de impozite grase către Primăria din Voluntari, sunt ignorați total, indiferent de cât ar ninge. La primele ore, Bulevardul Prvighetorilor era aproape impacticabil, la fel și străzile din apropierea noii ambasade a SUA și cele care duc spre Complexul Feeria.Pe DN1, la intrarea în București, șoferii și-au putut aminti în această dimineață de perioada când nu era încă dat în folosință pasajul. Astfel, sute de mașini înaintau cu viteza melcului, în zona fântânii Miorița. Deși Primăria a instituit amenzi pentru proprietari și asociațiile care nu degajază zăpada de pe trotuarele din fața imobilelor, în majoritatea cazurilor, acestea erau blocate de nămeți, trecătorii fiind obligați să se strecoare printre autoturisme în mers sau parcate pe carosabil.
Bulevardul Ion Mihalache, între intersecția cu Bd. Mareșal Averescu și Piața 1 Mai a devenit o biată uliță de țară din cauza autoturismelor parcate și pe o parte și pe alta.
Aici nimeni nu îndrăznește să le ridice, întrucât majoritatea aparțin unor ”șmecheri de București” sau persoanelor influente. Cei care au drum pe Bd. Timișoara, Sibiu sau Calea Crângași trebuie să fie cu mare băgare de seamă. Carosabilul era ieri deosebit de alunecos, unii dintre șoferi fiind nevoiți, la semafor, să scoată piciorul pe ușa din față pentru a frâna cu călcâiul. Ca-n filmele de comedie sau în desenele animate cu Fred și Barney.
Aceeași situație poate fi întâlnită și pe Calea Buzești, până în Piața Victoriei, Bulevardul Titulescu, unde carosabilul este redus cu 50% din cauza mașinilor parcate și blocate după trecerea utilajelor. Vă puteți imagina cât de greu ar putea interveni o Ambulanță sau o mașină de Pompieri în asftel de condiții! Dar cui îi pasă, când toată lumea vorbește doar de raza violet? (Preluare dupa Răzvan Mateescu)
Aceeași situație poate fi întâlnită și pe Calea Buzești, până în Piața Victoriei, Bulevardul Titulescu, unde carosabilul este redus cu 50% din cauza mașinilor parcate și blocate după trecerea utilajelor. Vă puteți imagina cât de greu ar putea interveni o Ambulanță sau o mașină de Pompieri în asftel de condiții! Dar cui îi pasă, când toată lumea vorbește doar de raza violet? (Preluare dupa Răzvan Mateescu)
joi, 21 ianuarie 2010
Fericirea este o calatorie nu o destinatie. Calatorie placuta!
Fericiţi cei care ştiu să râdă de ei înşisi: nu vor înceta să se distreze!
Fiinţele umane cele mai fericite nu posedă mare lucru, ele sunt.
Fericiţi cei care ştiu să distingă o pietricică de un munte: vor evita multe neplăceri.
Secretul fericirii nu este să faci ce-ţi place, ci să-ţi placă ceea ce trebuie să faci.
Fericiţi cei care ştiu să asculte şi să tacă: vor învăţa multe lucruri noi.
Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată...dar pentru căutarea ei merită să alergi toată viaţa!
Fericiţi cei care sunt atenţi la cererile celorlaţi: vor fi împărţitori ai bucuriei.
Când alţii te cred fericit şi tu crezi că nu eşti, ia-te după ei !
Fericiţi veţi fi dacă veţi şti să priviţi cu atenţie la lucrurile mici şi cu pace pe cele importante: veţi ajunge departe în viaţă!
Alergăm după fericire, până departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape.
Fericiţi sunteţi dacă ştiţi să apreciaţi un zâmbet şi să uitaţi o ofensă: drumul vostru va fi mereu însorit.
Dacă vrei să ajungi la fericire, atunci pune-ţi orice ca ţintă, numai un singur lucru nu: Fericirea!
Fericiţi sunteţi dacă veţi şti să interpretaţi cu bunăvoinţă atitudinea celorlalţi, chiar împotriva aparenţelor: veţi fi consideraţi naivi, dar acesta este preţul iubirii.
Fericirea nu este nimic decât o sănătate bună şi o memorie proastă.
Fericiţi cei care gândesc înainte de a acţiona şi se roagă înainte de a gândi:; vor evita multe greşeli.
Când o uşă se închide, o alta se deschide, dar deseori ne uităm atât de mult la uşa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.
Constituţia doar dă oamenilor dreptul la fericire. Trebuie însă să o găseşti singur!
Fericiţi sunteţi mai ales voi cei care ştiţi să-L recunoaşteţi pe Domnul în toţi cei pe care îi întâlniţi: aţi găsit adevărata lumină şi adevărata pace.
Vă urez să aflaţi calea spre adevărata fericire, din secunda aceasta !!!
marți, 19 ianuarie 2010
luni, 18 ianuarie 2010
duminică, 17 ianuarie 2010
ALEGERI ÎN COLEGIUL 1 Agamiţă versus Muci în Freză 2
Mă rodea gândul pe cine aş fi ales dacă locuiam în Colegiul 1 din Sectorul 1.
Radu Stroe, cetăţean care de 20 de ani e membru în comitete şi comiţii de tot felul, nu îmi spunea nimic, fiindcă după ce a tot fost parlamentar şi prin funcţii guvernamentale nu am reţinut să fi zis sau să fi făcut ceva remarcabil. Simplul fapt că în 2008 a rămas, dintr-o întâmplare regretabilă pentru el, fără "coledzi" nu mi-l făcea simpatic.
Honorius Prigoană nu m-ar fi deranjat dacă îşi plimba părul năclăit de gel (un "puşti cu muci în freză" - cum s-a exprimat plastic Călin Tăriceanu despre alt pedelist) prin Dorobanţi şi auzeam despre el că e în compania altor clasici, gen Poponeţ, Sida sau Dănuţ din Câmpina. Când am văzut că a schimbat cămaşa dotată cu sclipiciuri manelist-rafinate pe un costum şi s-a băgat în politică, am vrut să văd ce fel de campanie îşi face. M-a lovit în moalele capului sloganul "Punct şi de la capăt!" şi m-am întrebat de ce nu e "Virgulă şi în continuare!" sau "Sunt fiul lui tata!". M-a dat gata definitiv când am citit că iubita lui de import din SUA, care vrea să fie star de televiziune, zicea în Libertatea că Honorius e deştept şi de încredere.
Nedecis pe cine aş pune ştampila, după ce am auzit că poporul elector se pogorâse la urne în impresionanta proporţie de 2% până la ora 11:00 de dimineaţă, am pornit spre teritoriul colegiului. Mai întâi am dat peste două bannere cu Chiliman şi cu Stroe în variantele cu cravată şi fără care ziceau "Împreună învingem nesimţirea!".
Lângă Piaţa 1 Mai, un nene la aproximativ 50 de ani, destul de pilit în ciuda orei matinale şi cu o căciulă rusească pe cap, m-a întrebat dacă sunt din zonă şi dacă nu vreau să-l votez pe Honorius, că "e tânăr d'ai noştri, suflu nou". Ca să mă încurajeze, mi-a întins o sticlă de plastic, cu votcă, şi mi-a dat un suflu nou peste nări de am rămas ameţit.
În pas lin am aterizat la Liceul "Nicolae Iorga", unde erau trei secţii de votare. Câţiva pensionari se uitau dezorientaţi la liste, nu ştiau la care din ele erau arondaţi sau măcar dacă sunt în Colegiul 1. Colegii de la două televiziuni puseseră camerele şi microfoanele în cui şi vorbeau despre criza din media şi reduceri salariale. Un jandarm care a observat aparatul atârnat de gâtul colegei mele Karina ne-a întrebat de acreditare de la BEM. Nu aveam nici d'aia, nici chef de scandal, aşa că am părăsit secţia tot dezorientat politic. Regretam că nu li s-au admis candidaturile lui Remus Cernea şi "victimei" Naty Meir, care ar fi lărgit considerabil plaja opţiunilor. Îmi venise în minte că am văzut pe blogul lui Victor Ciutacu un buletin de la turul doi al prezidenţialelor, pe care cineva scrisese cu pixul Ninel Potârcă.
Nu aş fi făcut la fel, fiindcă nu mai era original.
Ajuns iar la Piaţa 1 Mai, am avut o revelaţie. Pe un panou pe care scria "afişaj electoral" era lipit de multe ori Honorius şi, lângă el, mai multe afişe destul de mari xeroxate care conţineau un pachet de muşchi, cu privire fermecătoare. Era Alexandru Costache, care deschisese sală de fitness. Între Stroe şi Prigoană, pe el l-aş fi ales cu încredere.
PS. Potrivit numărătorii paralele făcute aseară de PNL în 16 secţii din cele 25 ale colegiului, Radu Stroe obţinuse 69,7% din voturi, în timp ce Honorius Prigoană ar fi obţinut numai 30,2% din voturi. Jumătate de oră mai târziu, Prigoană şi-a recunoscut înfrângerea.
de Toma Roman Jr
17/01/2010
PS:Micutul Muc si-a suflat nasul de 50.ooo euro (ingamfarea se plateste) iar mare Samasar-securist si-a atins ca-ntotdeauna scopul.Provincia nu va baga-n seama ci undeva.
Radu Stroe, cetăţean care de 20 de ani e membru în comitete şi comiţii de tot felul, nu îmi spunea nimic, fiindcă după ce a tot fost parlamentar şi prin funcţii guvernamentale nu am reţinut să fi zis sau să fi făcut ceva remarcabil. Simplul fapt că în 2008 a rămas, dintr-o întâmplare regretabilă pentru el, fără "coledzi" nu mi-l făcea simpatic.
Honorius Prigoană nu m-ar fi deranjat dacă îşi plimba părul năclăit de gel (un "puşti cu muci în freză" - cum s-a exprimat plastic Călin Tăriceanu despre alt pedelist) prin Dorobanţi şi auzeam despre el că e în compania altor clasici, gen Poponeţ, Sida sau Dănuţ din Câmpina. Când am văzut că a schimbat cămaşa dotată cu sclipiciuri manelist-rafinate pe un costum şi s-a băgat în politică, am vrut să văd ce fel de campanie îşi face. M-a lovit în moalele capului sloganul "Punct şi de la capăt!" şi m-am întrebat de ce nu e "Virgulă şi în continuare!" sau "Sunt fiul lui tata!". M-a dat gata definitiv când am citit că iubita lui de import din SUA, care vrea să fie star de televiziune, zicea în Libertatea că Honorius e deştept şi de încredere.
Nedecis pe cine aş pune ştampila, după ce am auzit că poporul elector se pogorâse la urne în impresionanta proporţie de 2% până la ora 11:00 de dimineaţă, am pornit spre teritoriul colegiului. Mai întâi am dat peste două bannere cu Chiliman şi cu Stroe în variantele cu cravată şi fără care ziceau "Împreună învingem nesimţirea!".
Lângă Piaţa 1 Mai, un nene la aproximativ 50 de ani, destul de pilit în ciuda orei matinale şi cu o căciulă rusească pe cap, m-a întrebat dacă sunt din zonă şi dacă nu vreau să-l votez pe Honorius, că "e tânăr d'ai noştri, suflu nou". Ca să mă încurajeze, mi-a întins o sticlă de plastic, cu votcă, şi mi-a dat un suflu nou peste nări de am rămas ameţit.
În pas lin am aterizat la Liceul "Nicolae Iorga", unde erau trei secţii de votare. Câţiva pensionari se uitau dezorientaţi la liste, nu ştiau la care din ele erau arondaţi sau măcar dacă sunt în Colegiul 1. Colegii de la două televiziuni puseseră camerele şi microfoanele în cui şi vorbeau despre criza din media şi reduceri salariale. Un jandarm care a observat aparatul atârnat de gâtul colegei mele Karina ne-a întrebat de acreditare de la BEM. Nu aveam nici d'aia, nici chef de scandal, aşa că am părăsit secţia tot dezorientat politic. Regretam că nu li s-au admis candidaturile lui Remus Cernea şi "victimei" Naty Meir, care ar fi lărgit considerabil plaja opţiunilor. Îmi venise în minte că am văzut pe blogul lui Victor Ciutacu un buletin de la turul doi al prezidenţialelor, pe care cineva scrisese cu pixul Ninel Potârcă.
Nu aş fi făcut la fel, fiindcă nu mai era original.
Ajuns iar la Piaţa 1 Mai, am avut o revelaţie. Pe un panou pe care scria "afişaj electoral" era lipit de multe ori Honorius şi, lângă el, mai multe afişe destul de mari xeroxate care conţineau un pachet de muşchi, cu privire fermecătoare. Era Alexandru Costache, care deschisese sală de fitness. Între Stroe şi Prigoană, pe el l-aş fi ales cu încredere.
PS. Potrivit numărătorii paralele făcute aseară de PNL în 16 secţii din cele 25 ale colegiului, Radu Stroe obţinuse 69,7% din voturi, în timp ce Honorius Prigoană ar fi obţinut numai 30,2% din voturi. Jumătate de oră mai târziu, Prigoană şi-a recunoscut înfrângerea.
de Toma Roman Jr
17/01/2010
PS:Micutul Muc si-a suflat nasul de 50.ooo euro (ingamfarea se plateste) iar mare Samasar-securist si-a atins ca-ntotdeauna scopul.Provincia nu va baga-n seama ci undeva.
miercuri, 13 ianuarie 2010
marți, 12 ianuarie 2010
UN ANTREPRENOR FALIT
UN ANTREPRENOR FALIT
16/12/2009 12:54:31
PRIVATII SE SUFOCA, BUGETARII JUBILEAZA, IAR FMI-UL NE INDATOREAZA.
IN FATA APETENTEI CLARE A FMI-ULUI DE A-L ASISTA SI IMPRUMUTA PE COPILUL BASESCU CARE MERGE PE SARMA AXEI BUCURESTI - LONDRA - WASHINGTON, AR TREBUI SA SPUNETI SINTETIC CEEA CE SPUN TOTI ANALISTII ECONOMICI SI ANUME CA TARA NU MERGE PE PROFIT CI PE PIERDERE , IAR SUSTINEREA DE CATRE FMI A UNUI BUGET (SALARIAL) CONSTRUIT PE BOOM ECONOMIC PRIN INDATORAREA TARII, NU ESTE UN LUCRU FAIR. SALARIILE BUGETARILOR AU CRESCUT IN TIMP CE ECONOMIA A SCAZUT PUTERNIC, ESTE INCORECT CA FMI-UL SA SUSTINA ACEASTA POLITICA ANTIECONOMICA A GUVERNULUI BOC CARE DUCE LA O INDATORARE PROSTEASCA A TARII, PT. PLATA SALARIILOR ! TRAIM PE DATORIE CA ASISTATII SOCIAL, IAR FMI-UL NE CULTIVA HANDICAPUL. FMI-UL TREBUIA SA NE IMPRUMUTE NUMAI PT. INVESTITII CUM AU SPUS LA INCEPUT, LUCRU SALUTAR, NU PT. PLATA SALARIILOR CA SA-L AJUTE PE COPILUL BASESCU IN ALEGERI DOAR PT. CA MERGE PE AXA. SAU MERSUL PE AXA A LUI BASESCU ESTE ATAT DE IMPORTANT PT. FMI ? ! ? ESTE INCORECTA SUSTINEREA BUGETARILOR IN DAUNA SECTORULUI PRIVAT CARE SE AFLA INTR-O SITUATIE DRAMATICA SI PRODUCE PIERDERI SI PT. CA BANII DIN ECONOMIE SE DUC IN SALARIILE NEMERITATE ALE BUGETARILOR CARE APOI STAU IN DEPOZITE BANCARE CU DOBANZI MARI. IAR DOBANZILE MARI SUNT SUSTINUTE TOCMAI DE FOAMEA FINANTELOR DE A SUSTINE ACEST BUGET SUPRAPONDERAL CU DOBANZI DE 10 % PE TITLURILE DE STAT. IAR MULTI DIN BUGETARI SE BAT DE MUSCA. SINTETIC, INTREPRINZATORII AU AVUT PARTE DE IMPOZITUL FORFETAR SI AU FOST NEVOITI SA REDUCA SALARIILE ANGAJATILOR SAU SA-I DEA AFARA, IN TIMP CE BUGETARILOR LE-AU CRESCUT SALARIILE !
preluare din mesajele postate in blogul d-lui Crin Antonescu
16/12/2009 12:54:31
PRIVATII SE SUFOCA, BUGETARII JUBILEAZA, IAR FMI-UL NE INDATOREAZA.
IN FATA APETENTEI CLARE A FMI-ULUI DE A-L ASISTA SI IMPRUMUTA PE COPILUL BASESCU CARE MERGE PE SARMA AXEI BUCURESTI - LONDRA - WASHINGTON, AR TREBUI SA SPUNETI SINTETIC CEEA CE SPUN TOTI ANALISTII ECONOMICI SI ANUME CA TARA NU MERGE PE PROFIT CI PE PIERDERE , IAR SUSTINEREA DE CATRE FMI A UNUI BUGET (SALARIAL) CONSTRUIT PE BOOM ECONOMIC PRIN INDATORAREA TARII, NU ESTE UN LUCRU FAIR. SALARIILE BUGETARILOR AU CRESCUT IN TIMP CE ECONOMIA A SCAZUT PUTERNIC, ESTE INCORECT CA FMI-UL SA SUSTINA ACEASTA POLITICA ANTIECONOMICA A GUVERNULUI BOC CARE DUCE LA O INDATORARE PROSTEASCA A TARII, PT. PLATA SALARIILOR ! TRAIM PE DATORIE CA ASISTATII SOCIAL, IAR FMI-UL NE CULTIVA HANDICAPUL. FMI-UL TREBUIA SA NE IMPRUMUTE NUMAI PT. INVESTITII CUM AU SPUS LA INCEPUT, LUCRU SALUTAR, NU PT. PLATA SALARIILOR CA SA-L AJUTE PE COPILUL BASESCU IN ALEGERI DOAR PT. CA MERGE PE AXA. SAU MERSUL PE AXA A LUI BASESCU ESTE ATAT DE IMPORTANT PT. FMI ? ! ? ESTE INCORECTA SUSTINEREA BUGETARILOR IN DAUNA SECTORULUI PRIVAT CARE SE AFLA INTR-O SITUATIE DRAMATICA SI PRODUCE PIERDERI SI PT. CA BANII DIN ECONOMIE SE DUC IN SALARIILE NEMERITATE ALE BUGETARILOR CARE APOI STAU IN DEPOZITE BANCARE CU DOBANZI MARI. IAR DOBANZILE MARI SUNT SUSTINUTE TOCMAI DE FOAMEA FINANTELOR DE A SUSTINE ACEST BUGET SUPRAPONDERAL CU DOBANZI DE 10 % PE TITLURILE DE STAT. IAR MULTI DIN BUGETARI SE BAT DE MUSCA. SINTETIC, INTREPRINZATORII AU AVUT PARTE DE IMPOZITUL FORFETAR SI AU FOST NEVOITI SA REDUCA SALARIILE ANGAJATILOR SAU SA-I DEA AFARA, IN TIMP CE BUGETARILOR LE-AU CRESCUT SALARIILE !
luni, 11 ianuarie 2010
Miscarea Violet e o miscare pacifica, autonoma de partide, pentru o clasa politica demna, moderna. Pentru ce ii spunem NU lui Traian Basescu ? Pentru ca :
- incurajeaza inegalitatea in fata legii a cetatenilor
- aduce un ultraj eticii publice si demnitatii tarii
- pune interesele personale si ale familiei sale inaintea binelui comun
- incalca dreptul la informare, conducand campanii de dezinformare in beneficiul sporirii puterii personale
- ataca sistematic Constitutia in spiritul ei
- face promovari in functii publice nu pe criterii de competenta, ci de nepotism sau supunere oarba
- incalca principiul majoritatii
- doreste slabirea si subordonarea institutiei fundamentale a unei democratii - Parlamentul
- sustine ca vrea sa reformeze statul, dar isi conduce partidul ca un monarh absolut
- discrediteaza prin propriul comportament sau cel al oamenilor promovati de el imaginea in lume a Romaniei
- tolereaza coruptia
- nu are solutii pentru iesirea din criza economica si morala
- incalca dreptul la asociere libera, subminand activitatea partidelor democratice
- incurajeaza frauda electorala si cumpararea parlamentarilor prin mita
- nu si-a clarificat legaturile cu trecutul comunist si cu Fosta Securitate, desi a condamnat in mod demagogic comunismul.
- controleaza de facto toate serviciile secrete, cu toate ca acestea ar trebui sa se afle sub control parlamentar
- acuza televiziunile de manipulare, dar e prezent mai des si la mai multe televiziuni decat Hugo Chavez
- se sustrage sistematic din fata justitiei, acuzand imunitatea altora din cea mai imuna pozitie in stat.
- a profitat de beneficii materiale ilegale din posturile publice pe care le-a detinut
- promoveaza in societate modelul “mitocanului descurcaret si smecher”, in timp ce vorbeste despre reforma educatiei, pe un fond general de criza morala
- doreste sa lase milioane de romani, pana la o treime din alegatori, fara reprezentare parlamentara, prin schimbarea sistemului de vot.
- incita la ura si la dezbinare intre categorii sociale si nu numai, pe principiul « Divide et Impera »
Ii rog pe toti cei care mai au idei, si cred ca le putem adauga, sa intervina."
postat din blogul"De ce spunem nu"-semnat Lillick.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)